nimic tot si melancolie: martie 2013

vineri, 29 martie 2013

de ce te-am iubit?

Nu te mai am,ai plecat,
Pe drumul tau,eu pe al meu
Nu ai privit inapoi
Nepasator cum ai fost mereu
M-ai lovit cum niciodata pana acum
Nu reusisei
Acum sunt goala
A ramas cenusa sperantelor stinse
Ghionista de fel
Am plecat ratacind
In cautarea norocului pierdut
Credeam ca si pe tine te-am pierdut
De la inceput
Dar mi-am dat seama ca
Nu poti pierde ceva
Ce n-ai avut
Cum sa trec peste tot ce a fost
Cand eu adorm si acum oftand?
Iar daca tu m-ai uitat
De ce te port s-acum in gand?
Cum sa fie totul un vis frumos
Cand eu m-am trezit plangand?
Iar daca tu nu m-ai visat niciodata
De ce ma trezesc s-acum visand?
Simt s-acum sforile tale
Ce m-au tinut legata.
Ma trezesc din somn tipand

Dar stiu ca nu mai sunt legata acum
Iar tu nu ai fost aici niciodata
Au fost doar simple cuvine
Pierdute ce mi-au ramas in minte
Stau si sper ca totul depinde
In continuare,de tot ce-a fost
Ma simt prost,cand te vad
Mi-aduc aminte,dar fara rost

Tind sa cred ca totul moare
Ma simt lovita de simplul fapt ca m-ai mintit
Am cazut,m-am ridicat
Te-am iubit,tu m-ai uitat
Din simplul fapt ca m-ai ranit

Din simplul fapt ca n-ai gandit
Eu pentru ce te-am iubit?

marți, 26 martie 2013

A iubi

În dragoste nimeni nu poate leza pe nimeni ,fiecare dintre noi este raspunzator pentru ceea ce simte si nu putem da vină pe altul pentru asta.
M-am simţit raniţă cînd i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit.
Azi sunt convin

sa de faptul ca nimeni nu pierde pe nimeni ,fiindcă nimeni nu poseda pe nimeni .
Asta este adevărată experienţa a libertăţii ,sa ai lucrul cel mai important din lume fără a-l poseda .

A iubi înseamnă a înceta sa trăieşti pentru tine ,a face toate sentimentele omeneşti ;teamă ,speranta, durerea ,bucuria ,plăcerea sa depindă decît de o singura persoana .
Înseamnă a te scufunda in infinit ,a nu găsi nici o limita a simţirii.
A-ti incredinta viaţa unei fiinţe in asa fel încît sa nu trăieşti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericită/fericit .A turna măreţie în înjosirea ,a găsi alinare în lacrimi ,plăcere în suferinţă si suferinţă în plăcere ....
Adică a întîlni în sine toate contradictiile

Cimitir cu amintiri

De ani si ani de zile,
Aspir la nemurire
Si caut în tăcere puţină mîngîiere
E-un aer greu si rece
Mă simt ca întru-un cavou
Si asa cum timpul trece,
Încet mă trec si eu
Toate-mi rad în fata
Si trec nepăsătoare
Si pare ca nici timpul ,
De mine milă n-are
Pare un cimitir ,viitorul meu in fata
Iar eu mortul rece ...
Cimitirul a mea viaţa.
Tremur îmi trăiesc clipa de agonie
În labirindul sentimentelor,mă îndrept spre nebunie
Am proprii mei demoni ....ce se hrănesc cu vise si sperante
Am propriul meu regat
Cimitir cu amintiri

Eternitate

Mă afund adînc în monotonie
Si simt ca sunt mai rece decît ieri ,
Mai moartă,mai pustie de idei
Copaci goi parcă-mi plîng de milă
Pămîntul umed mă cheamă înapoi.
Iar luna după nori trişti...
se roagă pentru noi
Mă simt pierdută
Si ştiu ca n-am scăpare
Nu pot a cere îndurera
Căci nu-mi doresc ,
Nici milă ,nici nemurire
Si nici iubire
Nu vreau nimic
Mă multumesc cu ce am primit

Ganduri scrise in noapte

Dragostea te face sa nu mai mănînci, sa nu mai dormi, sa nu mai munceşti, sa fii împăcat .Mulţi se sperie de ea ,deoarece, cînd îşi face apariţia ,doboara toate lucrurile vechi pe care le intanleste.
Nimeni nu vrea sa-si dezorganizeze lumea .De aceea mulţi oameni izbutesc sa controleze ameninţarea asta si sunt capabili sa menţină în picioare o construcţie care era deja putreda.
Alte persoane gandesc exact pe dos ;
se abandonează fără sa reflecteze nadajduind sa găsească în dragoste soluţiile pentru toate problemele lor.
Îşi pun în cealaltă persoana toata răspunderea pentru posibila lor fericire .Sunt mereu euforice fiindcă li s-a întîmplat ceva minunat, sau deprimante pentru ca ceva neaşteptat a sfîrşit prin a distruge totul.
Sa te îndepărtezi de pasiune sau sa te abandonezi orbeşte ,care dintre aceste doua atitudini este cea mai puţin distructivă?
Nu ştiu!
Mi-am îngăduit sa ma indragostesc dintr-un motiv simplu ;nu astept nimic

Ştiu ca într-o zi el va fi o amintire ,dar nu mai puteam suporta sa trăiesc fără dragoste ;ajunsesem la limita
În general dragostea apare atunci cînd ajungem la o limita ,cînd avem nevoie sa murim si sa re naştem din punct de vedere emoţional.
Toţi ştim sa iubim ,căci ne-am născut cu darul acesta .
Unii o fac firesc si spontan ,dar majoritatea trebuie sa-si reamintesca cum se iubeşte
si toţi -fără excepţie-au nevoie sa ardă pe rugul emoţiilor ,sa reaminteasca unele bucurii si dureri ,prăbuşirii si recuperari ,pană ce găsească adevărată dragoste

''Inima este cea care hotărăşte şi doar ce hotărăşte ea este important. Noi toţi am avut parte de o asemenea experienţă în viaţă. Noi toţi, la un moment dat, ne-am spus printre lacrimi: "Sufăr din cauza unei iubiri care nu merită". Suferim deoarece ne imaginăm că dăm mai mult decât primim. Suferim deoarece dragostea noastră nu este recunoscută. Suferim pentru că nu ne putem impune propriile noastre reguli.''