Aspir la nemurire
Si caut în tăcere puţină mîngîiere
E-un aer greu si rece
Mă simt ca întru-un cavou
Si asa cum timpul trece,
Încet mă trec si eu
Toate-mi rad în fata
Si trec nepăsătoare
Si pare ca nici timpul ,
De mine milă n-are
Pare un cimitir ,viitorul meu in fata
Iar eu mortul rece ...
Cimitirul a mea viaţa.
Tremur îmi trăiesc clipa de agonie
În labirindul sentimentelor,mă îndrept spre nebunie
Am proprii mei demoni ....ce se hrănesc cu vise si sperante
Am propriul meu regat
Cimitir cu amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu