Lipsa ta

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simţit azi
ce trăiri
sau ce vise prosteşti de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
şi curg lacrimi...
şi-s sărate...

Şi nu mai ştiu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg şi de la
oricine întâlnesc...
le zic şi eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Şi parcă dacă zic şi îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
şi lacrimi iarăşi se preling...
şi-s sărate...

Nu ştiu cât voi rezista
mi-e dor...
şi te vreau...
acum şi aici

Îţi ascult ticăitul ceasului
şi el plânge după
mâna ta...

Şi totul e trist şi
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranţa,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
şi răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
şi gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viaţă
şi fără nimeni care să ştie...

Poate totuşi voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Şi în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

                              autor necunoscut

                                                 

Te aştept cu dor,sufletul să mi-l alini…Gândurile mele sunt îndreptate către tine….Nu te pot scoate din gânduri,din suflet.Îţi simt lipsa atingerilor tale,în toate clipele de iubire.Dorul de tine mă doare…Îmi lipseşti te caut în amintirile prăfuite din inima mea…Umblu prin viaţă rătăcind…Vocea ta a rămas ca un ecou in mintea şi sufletul meu,nopţi nedormite cu gândul la tine ca vei veni.Trupul meu tânjeşte după mângâierea ta,după sărutul tau…Îmi e atât de greu aş vrea să te aud,să îţi vorbesc,să te simt.Mă simt fără cuvinte ca şi când aş privi un cer albastru în gol…Dacă aş putea ţi-aş picta durerea în ritm de melodie cântând la un pian cu acorduri line m-ar sfâşia în mii bucăţele durerea sufletului meu.Sunt singură,rătăcesc prin vise goale fără tine…Ţi-am dăruit iubire,încredere…Şi am primit în schimb durere.Încerc să ating aripile unui înger…un înger pe care-l chem şi nu vrea să îmi fie alături.În privirea mea s-a aşternut furtuna…în suflet un taifun…un ocean fără răsărit şi apus.E gol şi rece…Oare mă vei găsi în întuneric?Mă doare lipsa ta…sufletul mi-e gol.Chipul tău…ce dor mi-e să te sărut.Mi-e dor să te-mbrăţişez!
Plâng…râd…sunt fericită….sunt tristă….e vina ta.Amintirea buzelor tale mă chinuie. Aştept îmbraţişarea ta cu dor şi mi-e sufletul gol.