Îl iubesc, nu-l mai iubesc… O iubesc, n-o mai iubesc.

Atunci când gândim îndrăgostirea și dispariția ei, tindem să o facem în alb și negru. Pentru că așa am fost deprinși să ne raportăm viețile: la alb și la negru, la “bine și la rău”. Numai că, în fapt, doar îndrăgostirea e “albă” și doar pierderea acesteia (poate fi) “neagră”.

Iubirea, adevărata iubire, este mereu gri. Mai luminoasă sau mai întunecată, mai veselă sau mai tristă, mai pasională sau mai distantă, mai gri sau mai puțin gri.

O galaxie de momente, asemeni Căii Lactee: momentele Ei și momentele Lui, contopindu-se undeva, la mijloc, în viața Noastră.

Draga mea… Dragul meu…
Iubirea este mereu gri. Chiar dacă suntem deprinși a ne raporta la viață doar în alb și negru.                                                                                                                             


                     Sorin  Tudor